VESNICIE...

Traiesc si respir prin iubire,
M-nec condamnata intre valuri de dor
Nu vreau sa ramai amintire...
Vreau pe aripi de ingeri si viata sa zbor,


Sa-ti aduc din inaltul cer insorirea,
Sa plutim printre fluturi blajini si comori,
Ne traim dupa vieti si morti povestirea...
Ne pictam vesnic iubirea in mii de culori.


Peste veacuri de umbre si ierni si furtuna
Ne reintalnim adusi tete-a-tete de destin
Ne reamintim de amoruri sub claruri de luna
Si-n infinit devenim iar un suflet senin...


(Pentru singura dragoste din viata mea, din tot sufletul meu ratacit...Je t'aime mon amour!)

Testimonial...

'Cause I miss you, body and soul so strong that it takes my breath away
And I breathe you into my heart and pray for the strength to stand today
'Cause I love you, whether it's wrong or right
And though I can't be with you tonight
You know my heart is by your side

Iti simt lipsa...la fel cum un caine in desert simte lipsa apei si cum o planta simte lipsa luminii si se ofileste incet, dar sigur...totul imi pare atat de greu in absenta ta, fara sa-ti aud vocea, fara sa-ti simt atingere si mai ales fara sa-ti vad privirea care ma linisteste in orice moment si zambetul fara de care viata mea ar fi atat de fada si insipida...ma intreb cum am trait atata timp fara tine...fara sa stiu ce inseamna de fapt fericirea...ce inseamna de fapt iubirea...ce inseamna de fapt sa traiesti cu adevarat stiind ca totul e posibil alaturi de omul pentru care tu reprezinti lumea si care de fapt e tot Universul tau...poate ca totusi iubire inseamna si durere...dar oare ar trebui sa doara atat de tare? absenta...cuvintele...speranta...dorinta de a face orice pentru ca celalalt sa fie fericit, dar nenorocirea de a-l rani tocmai incercand sa-l protejezi...de ce viata trebuie sa fie ironica si paradoxala?...de ce nu ne nastem cu un ghid de instructiuni care sa ne ajute sa nu o dam in bara atunci cand dupa lupte seculare ne gasim in sfarsit jumatatea?...

Dar jur ca voi lupta pentru fericirea ta pana cand ochii nu vor mai vedea lumina...nu vreau sa inchizi ochii...vreau sa m-ajuti pe mine sa-i deschid...caci pentru tine pot deveni cu fiecare clipa un om mai bun...cum viata mea capata sens si serenitate doar atunci cand inima-mi bate alaturi de a ta si ochii mei te vad numai pe tine, pot trece peste toate in viata doar ca sa-ti fie tie bine...si-ti cer iertare cu lacrimi in ochi pentru toate momentele in care poate te-am facut sa te indoiesti sau sa suferi din cauza copilariilor mele absurde, pentru ca esti cel mai minunat om si meriti tot universul la picioarele tale...



VOLIM TE!!!

Quotes that made me think of you...

"Love is a temporary madness. It erupts like an earthquake and then subsides. And when it subsides you have to make a decision. You have to work out whether your roots have become so entwined together that it is inconceivable that you should ever part. Because this is what love is. Love is not breathlessness, it is not excitement, it is not the promulgation of promises of eternal passion. That is just being "in love" which any of us can convince ourselves we are.

Love itself is what is left over when being in love has burned away, and this is both an art and a fortunate accident. Your mother and I had it, we had roots that grew towards each other underground, and when all the pretty blossom had fallen from our branches we found that we were one tree and not two.

- Captain Corelli's Mandolin.

"Love is the beauty of the soul."
--St. Augustine

" Find a guy who calls you beautiful instead of hot, who calls you back when you hang up on him, who will lie under the stars and listen to your heartbeat, or will stay awake just to watch you sleep... wait for the boy who kisses your forehead, who wants to show you off to the world when you are in sweats, who holds your hand in front of his friends, who thinks you' re just as pretty without makeup on. One who is constantly reminding you of how much he cares and how lucky he is to have YOU... The one who turns to his friends and says, "That's her..." " - Unknown

2 indragostiti si-o mare...

Noi doi si marea...pentru mine a fost ca si cand te-as fi dus in biserica mea...marea mi-a fost mereu martora si la bucurii si la suferinte...mi-a fost prietena si confidenta...mi-a fost pansament de inima si imbietoare de dorinte...acum tu i-ai luat locul si ea ti-a dat binecvantarea ei...incet incet, viata mea iti apartine si toti pot citi fericirea in ochii nostri...imi spuneai azi ca se citeste pe fata mea ca sunt indragostita pana peste cap...nu cred ca am fost vreodata atat de fericita si atat de radioasa...esti ca un vis devenit realitate, care imi umple sufletul de surprize fascinante si iubire neconditionata...iti multumesc ca imi daruiesti clipe de neuitat, eternitatea fiecarui moment impreuna, bucuria fiecarei priviri si fiecarui zambet, siguranta fiecarei imbratisari si dorinta fiecarui sarut...

Imi vreau clipa inapoi...

Si timpul a stat in loc...un minut...sau 30 de secunde...nici nu stiu cat a durat...caci a fost o eternitate in inima mea...ne-am oprit dupa indelungi conversatii, zambete, rasete si priviri pline de speranta si iubire...ai pus usor mana pe mijlocul meu si am simtit stomacul plin de fluturasi...un nod in gat mi-a acoperit brusc respiratia si am simtit ca plutesc...am inchis ochii si vocea ta soptindu-mi bland "sa ai grija de tine" a facut ca in restul universului sa se faca liniste...pacat ca nu pot explica ce am simtit in momentul acela...doar ca a fost minunat si n-as fi vrut sa mai treaca vreodata clipa mea...clipa noastra...daca as fi putut sa o prind si sa o pun intr-o cutiuta la pastrare...sa pot sa o retraiesc din cand in cand atunci cand esti departe si nu te pot atinge...si nu te pot simti langa mine...nu fizic cel putin...atunci as deschide cutiuta si as inchide ochii si inima mi s-ar opri din nou in loc...doar pentru tine...doar pentru NOI...

Iti multumesc ca mi-ai facut din nou aripile sa creasca...n-am crezut sa mai pot zbura vreodata...

Si eu ce ma fac cand o sa fiu mare?

Incercam sa ma gandesc la toate stadiile prin care am trecut de-a lungul timpului cu privire la o viitoare cariera...ca deh...trebuia sa fiu femeie de cariera si nu sa stau toata ziua la cratita cu puradeii plangand de foame...Am inceput pe la 12-13 ani dorind sa ma fac cantareata...nu era melodie din vremurile alea pe care sa nu o cant (sau falsez) cu cea mai mare fala posibila...cum atunci nu exista internet, ascultam melodiile de zeci de ori pana reuseam sa inteleg toate cuvintele, dupa care incepeam sa compun melodii proprii si personale, care bineinteles trebuiau sa se incadreze in tiparele comercialului - te-am iubit, m-ai parasit, vai cat de mult m-ai ranit si dupa tine am jelit (pe sistemul "romanul s-a nascut poet")...mi-am dorit mai apoi sa ma fac profesoara...pana mi-au mai crescut colegii si mi-am dat seama ca trebuie sa fiu tare masochista sa imi doresc sa petrec x ore pe zi incercand sa ii invat ceva pe niste nebuni ca aceia, pe care numai de scoala nu ii durea la basca...am ajuns la liceu si mi-am dorit sa devin psiholoaga (ca pisaloaga eram si inca mai sunt, dupa cum spun cunoscatorii)...voiam sa ajut oamenii sa treaca peste toate problemele in viata, acest lucru facandu-ma sa ma simt foarte puternica (intarind ideea ca altruismul este cea mai mare forma de egoism)...am trecut prin facultate si treptat treptat mi-am dat seama ca inca nu sunt pregatita sa ii ajut pe altii cu problemele lor, pentru ca nu sunt in stare sa le rezolv nici pe ale mele macar...asa ca am devenit recruiter...cauzandu-le eu insami altora probleme...ca doar se impune selectivitate si obiectivitate (ca de subiectivism e lumea plina...lumea fiecaruia dintre noi si fiecare in lumea lui)...si acum stau si ma intreb "si eu ce ma fac cand o sa fiu mare?"...si ma trezesc din nou la rascruce de vanturi...fiecare adiind in alta parte si eu neavand putere nici sa nu ma las purtata de el, nici sa aleg unda pe care vreau sa fiu adiata...si incerc sa imi mangai barba imaginara crescuta din atata filosofie impartasita in toti acesti ani de idealuri si sa imi dau seama ce vrea si je de la viata...o sa mai treaca ceva timp, dar nah....nu e ca si cand ne grabim undeva...avem timp in viata sa ne gandim si sa ne razgandim de mii de ori si sa fim tot ce ne dorim sa fim, pentru ca puterea de a deveni e doar in noi....

Sleeping to dream about you...

Din seria "Doamne cat il iubesc pe omul asta" va prezint o noua melodie visatoare :) Pe mine ma transpune pur si simplu intr-o alta lume in care totul este frumos si Heaven is a place on Earth...Enjoy...

Dreaming mood...

Astazi sunt din nou visatoare ... Mai mult sau mai putin constient si voluntar, intr-o anumita masura pentru ca am nevoie de imagini frumoase pentru a alunga adevaratul cosmar pe care l-am avut noaptea trecuta ... in care ea il alunga spunandu-i ca el nu ii poate oferi ceea ce isi doreste si ca relatia lor nu este suficienta pentru a se simti implinita...mi s-a parut foarte trist si intr-un mod revers familiar prin flashback-uri melancolice...el avea lacrimi in ochi, dar stia ca este adevarat...si i-a dat drumul... avusesera o relatie misterioasa, dar presarata cu flori de iubiri eterne...si tot din iubire neegoista s-au lasat liberi, astfel ca fiecare din ei sa isi gaseasca fericirea ...orice ar insemna asta ...chiar daca in adancul inimii lor fiecare din ei va ramane mereu fericirea ascunsa a celuilalt ... undeva departe ... in spatele zidurilor si a barierelor unde ceilalti nu ii pot atinge niciodata si nu le pot distruge niciodata iubirea ... m-am trezit si eu lacrimand ca poate ...

Dar totusi azi sunt visatoare ... cai verzi pe pereti si zane bune, taramuri de basme si personaje mirifice care ma ajuta sa evadez putin din banalul si profanul realitatii si sa fug de teribilul plicitiselii care ma alearga ... Ce pacat ca trec anii peste noi si ne pierdem atat de mult in blocuri de beton si conversatii goale uitand sa mai visam si la povesti copilaresti ... Dar nu azi ... azi sunt vesela si azi nimic nu ma poate atinge ... azi am atat de multe de invatat despre mine si de imaginat despre tine, ca prefer sa plutesc pe norisori, fara sa trebuiasca sa ating pamantul ...

I'm yours....Real Magic....

O melodie absolut geniala, plina de optimism si plina de viata...a depasit in topul favoritelor mele care imi aduc mereu zambetul pe buze, "Don't worry, be happy" :) Enjoy and stay Zen :))

Shiny little falling star...

Catch a falling star and put it in your pocket,
Never let it fade away!
Catch a falling star and put it in your pocket,
Save it for a rainy day!

Mi-e dor de o ploaie de stele...Imi amintesc si acum de noptile de vara la mare, stand pe dig si privind stelele cazatoare. Imi parea atat de rau de ele, dar in acelasi timp imi placeau la nebunie... ochii imi sclipeau si speram ca daca intind mana suficient, reusesc sa prind una care sa fie numai a mea...pe care sa o pot scoate intr-o zi trista si totul sa straluceasca...un fel de luminita de la capatul tunelului...oare unde a disparut luminita mea de la capatul tunelului...cea care ma alina si-mi spune ca totul va fi mai bine la un moment dat...va iesi soarele si pe strada mea?...poate vrei sa fii tu Soarele meu...si steaua care straluceste si lumineaza cerul meu...

Sweet child...

Cred ca nici atunci cand varsta mea nu depasea 10 ani nu mi s-a spus atat de des "copile"...sau poate atunci era atat de evident si natural incat nu mai era nevoie sa sublinieze cineva...acum insa, sunt socata de cat de des este folosit acest apelativ in ceea ce ma priveste...sa il consider un repros...sau poate un compliment...sau poate e pur si simplu o realitate obiectiva a starilor mele din ultima perioada...poate ca multa vreme am ignorat acest mic nevinovat din mine si acum isi cere drepturile inapoi...sau poate pur si simplu m-am saturat de lumea asta serioasa si parsiva incat simt nevoia sa ma refugiez in inocenta Eului meu Copil. Nu cred ca e un lucru rau sa vrei sa-ti pastrezi macar putin din puritatea copilariei care sa-ti fie adapost in momentele cand esti satul de tot raul din jurul tau...nu cred ca e rau sa iti mai permiti din cand in cand sa visezi cu ochii deschisi si exact cum zicea si Mark Twain: "Pastreaza-ti iluziile; dupa ce ti s-au spulberat mai poti sa existi, dar nu sa traiesti". Asa ca nu m-am suparat ca am primit de 1 iunie mai multe "La multi ani!"-uri decat de ziua mea de nastere, sunt doar dezamagita ca cei din jurul meu nu stiu sa aprecieze lucrul asta si sunt atat de prinsi in acest joc obligatoriu al maturizarii, incat uita sa respecte si sa incurajeze copilul din ei.

Scrisesem cuvintele astea anul trecut de 1 iunie. A trecut un an in care s-au intamplat atat de multe lucruri incat le-am pierdut si sirul. Doar eu nu m-am schimbat, am ramas acelasi copil care cauta bunatatea si inocenta din fiecare persoana cu care intra in contact. Cum spunea Octavian Paler - "caut mereu un drum intre naivitatea de a iubi totul si nenorocirea de a nu iubi nimic". Cand o sa gasesc secretul nu o sa fiu egoista si o sa il dau mai departe. Pana atunci, vreau sa raman vesnic copil, vreau sa ma bucur de fiecare clipa ca si cand ar fi singura din viata mea, de fiecare persoana ca si cand ar fi ultima din lumea mea imaginara...Vreau sa iubesc ca si cand nimic nu ar mai conta in Univers decat abisul misterios al ochilor din fata mea...

On the highway to health :)

Sunt fericita posesoare a unei biciclete de fitness (caci pe una normala inca n-am invatat sa merg :D), cadou intarziat de la iubitii mei colegi de serviciu. Desi inca nu am antrenament si nu rezist sa pedalez prea mult, am in gand foarte multe teluri pentru perioada ce va urma. Ma voi gandi mai mult la mine si la sanatatea mea, astfel ca imi propun sa renunt la toate viciile (sau aproape toate :P), sa fac mai multa miscare (ca am modelat scaunul de la birou de atata stat pe el), sa mananc mai sanatos, si sa ma ingrijesc mai mult de mine...un fel de New Year's resolution, doar ca Anul Nou la mine in acest moment inseamna anul pe care l-am adaugat acum o saptamana la minunata mea varsta :) Sper sa ma si tina :D

Gratitude...

De cateva zile trec prin niste stari foarte ciudate, dezvoltate si amplificate de factori exteriori, dar care imi dau ocazia sa imi dau niste raspunsuri la propria viata. Sa imi dau seama ca nu am de ce sa ma plang de viata mea, trebuind sa fiu in schimb recunoscatoare ca am in jurul meu o familie si oameni care ma iubesc si ma apreciaza pentru ceea ce sunt. Am avut ocazia sa vad numeroase cazuri de familii distruse si imbibate de durere, astfel incat, aseara am tinut (din tot sufletul si cu toata sinceritatea unui copil recunoscator) sa le multumesc parintilor mei pentru viata pe care o am, pentru iubirea si sprijinul pe care mi l-au acordat mereu si pentru faptul ca ne-au oferit o familie unita si fericita. Si le-am spus cu lacrimi in ochi ca pot suporta multe in viata, dar cel mai dureros moment pentru mine ar fi acela in care as vedea in ochii lor o urma de dezamagire in ceea ce ma priveste. Si atunci am inceput sa ma gandesc la toate lucrurile pe care as putea sa le fac pentru ca ei sa fie dezamagiti de mine. Cu toate astea, cea care mi-a alinat mereu toate suferintele, cea care ma cunoaste dincolo de bine si de rau in orice moment al vietii mele, mi-a spus strangandu-ma in brate, ca orice as face, nu as inceta niciodata sa fiu copilul lor si nu ar inceta vreodata sa ma iubeasca. Oricum ei nu ar avea absolut nicio vina pentru greselile si alegerile mele. Fiecare are dreptul sa isi construiasca viata cum crede ca ar fi mai bine si cu speranta ca poate asa va fi fericit. Nu intotdeauna cand ne aflam la o rascruce de drumuri, il alegem pe cel corect, dar este dreptul nostru sa incercam si sa nu regretam mai tarziu pe cat se poate.

Probabil asta am cautat si cand te-am ales pe tine. O aripa de sprijin, un dram de siguranta si o mangaiere de suflet, asa cum am fost mereu obisnuita. Nu mi-a pasat de obstacole, nu mi-a pasat de lumi inversunate, am vrut doar sa imi demonstrez ca ceea ce caut nu este ireal. Si acum iti pot da drumul, chiar daca nu te pot indeparta niciodata de inima mea. Au trecut doar cateva zile in care a primat orgoliul si totusi am scris pe foi cuvinte alambicate cu ganduri pe care as fi vrut sa ti le impartasesc. Am vrut sa nu le uit atunci cand in sfarsit ar fi venit momentul pentru un rezumat al vietii mele netraite, ne-simtite. Te simt langa mine pentru ca imi poti fi in acelasi timp prieten, parinte si iubit...pentru ca ma intelegi fara nicio explicatie si vezi adanc in sufletul meu in care simt la fel ca tine viata de dincolo de ziduri...si pentru ca nu depind de tine, dar esti tot ce mi-am dorit vreodata in viata. Si pentru ca te pot iubi doar prin recunostinta de a simti ceea ce simt si fara sa am vreo tendinta de posesivitate asupra vietii tale. Chiar daca nu esti si nu vei fi niciodata al meu, eu iti multumesc ca existi si ca mi-ai aratat ca pot oricand iubi mai mult si ca pot fi iubita asa cum sunt - nebuna, copilaroasa, zburatoare, femeie, scolarita, sfanta si pacatoasa, prietena, iubita si poate candva si mama...

A dream hopefully coming true...

Plutesc pe o raza de soare...plutesc pe o aripa de fluture...ma imbat cu fericirea ce izvoraste din zambetul tau care ma umple de energie...zambetul fara de care nu mai pot respira si acelasi pe care il vad chiar si atunci cand esti departe fizic, dar totusi mai aproape ca oricand in inima mea...strang ochii si te simt strangandu-ma in bratele tale puternice care imi sunt in acelasi timp sanctuar de liniste si alinare de suferinta...clipesc inca o data si ma apropii tot mai mult de buzele tale care imi soptesc cat de mult ma iubesti si ca nimeni nu te-a mai facut sa simti atat de puternic viata curgandu-ti prin vene...ma uit in oglinzile sufletului tau si ne vad tinandu-ne de mana imbatraniti de trecerea anilor, dar la fel de fericiti ca la primul sarut copilaresc, de parca timpul ar fi stat o clipa doar pentru dragostea noastra...mi se strange inima si tanjeste tot mai mult dupa vocea ta imbietoare mai dulce ca orice melodie..dupa parfumul pielii tale pe care as vrea sa il simt in fiecare dimineata la trezire...dupa privirea ta care trece oricand dincolo de istoria mea si de barierele vorbelor goale, pentru a patrunde adanc in ultima farama de inocenta din sufletul meu...dupa buzele care ma alinta si imi mangaie ranile trecutului...dupa felul in care ma cunosti si ma iubesti dincolo de cuvinte, de reguli, de fiinta si de viata asa cum o stiam amandoi inainte...

...si chiar daca ochii se deschid si alarma suna de dimineata ,ma trezesc mai fericita ca niciodata...acum stiu ce inseamna sa simti cu adevarat si stiu ce imi doresc de la El...

L(i)ebe?

Ma uitam la descrierea pe care am postat-o cu mult timp in urma pe prima pagina: "I'm just a dreamer....always in love with love and willing to fly even if i risk to fall..."...oare chiar au trecut momentele in care imi permiteam sa visez liber si nimeni nu reusea sa ma aduca putin cu picioarele pe pamant?...preferam sa fiu in zbor sau in cadere libera...dar in niciun caz strivita de asfalt cu aripile rupte...si totusi unde sunt acum aripile care odata imi dadeau viata si putere sa inving orice pentru a fi eu insami?...cata durere m-a facut sa-mi pierd orice urma de vis, de romantism, de incredere in tot ce inseamna fiinta, viata, simtire?...si cum am lasat sa se ajunga in punctul in care inchid ochii si imi dau seama ca nu pot sterge nimic cu buretele, dar nici nu-i mai pot deschide privind spre orizonturi ce ard de dor si redescoperire?!?...

Citeam azi cateva randuri scrise de o femeie ranita si renascuta, cu inima franta si cusuta la loc, cu speranta in viitor, dar inabusita de teama de intamplare. M-am regasit in cuvintele ei si mi-am dat seama cat de tare m-am afundat intr-o stare de negare dulce-amaruie care ma incarcereaza in fata trairii si a oricarei urme de sentiment. Imi doresc atat de tare sa simt, dar totul este dincolo de gratii...acolo unde nu pot ajunge, cel putin nu fara a fi condamnata si blamata...Imi doresc atat de tare sa nu-mi pese de sentinta, dar noroiul ma sperie ca o noapte intunecata atunci cand aveam 10 ani...Nu de ranile mele mi-e teama, caci ele se vindeca si am invatat sa convietuiesc cu durerea ca doua surate resemnate in fata uitarii si a cicatricilor...Mi-e insa teama de ranile altora...altii care nu mi-ar putea ierta niciodata capriciile nebunesti pe care am invatat ca un copil pedepsit sa mi le neg si sa le incui in pivnita. Altii a caror suferinta m-ar durea mai tare decat orice nerv operat fara anestezie si culpabilizarea nu mi-ar trece niciodata cu vederea greselile facute in poate singurul moment de egoism din viata mea...

Si astfel ma simt din nou ca un liliac proaspat iesit la lumina, lovindu-se orbeste si nestiind incotro sa o apuce si ce e mai bine sa faca...Ma simt ca o floare careia peste noapte i-au cazut petalele si singura modalitate de a renaste ar fi sa sece alta floare de seva...Si totusi EU incotro ma indrept?

Te caut orbeste prin fum de iubire efemera...

Doar noi ne iubim pe cărări nedesluşite de imaginaţie

Prin aburi de fum, pe frunze uitate de-amor,

Ne împinge durerea şi ne cheamă disperată speranţa

Ne macină inimile ţurţurii ameţitori de dor...

Te caut din nou printre chipuri amare, distante,

Te vreau lângă mine limpezime de ape neclare

Găseşte-mă azi şi-ţi promit din adânc măreţia

Şi cerul albastru, curcubeul scăldat în culoare.

Şi astfel suspin încercând să-ţi păstrez amintirea

O vie-ntâmplare, destinul ascuns în mister,

Şi bâigui orbeşte prin iarnă aşternută în suflet

Rămân cuprinzând între palme doar fum efemer...

Confusion...

Sweet summer...deception kings...

Restless flight...broken wings...

Obsessive memories...impossible wishes...

Shadowed faces...delusional kisses...

Foolish chances...foolish fears...

Vivid colours...darkened dreams...

I drop my tears...I rest my case...

I kill my life...I lose my trace...