Astazi sunt din nou visatoare ... Mai mult sau mai putin constient si voluntar, intr-o anumita masura pentru ca am nevoie de imagini frumoase pentru a alunga adevaratul cosmar pe care l-am avut noaptea trecuta ... in care ea il alunga spunandu-i ca el nu ii poate oferi ceea ce isi doreste si ca relatia lor nu este suficienta pentru a se simti implinita...mi s-a parut foarte trist si intr-un mod revers familiar prin flashback-uri melancolice...el avea lacrimi in ochi, dar stia ca este adevarat...si i-a dat drumul... avusesera o relatie misterioasa, dar presarata cu flori de iubiri eterne...si tot din iubire neegoista s-au lasat liberi, astfel ca fiecare din ei sa isi gaseasca fericirea ...orice ar insemna asta ...chiar daca in adancul inimii lor fiecare din ei va ramane mereu fericirea ascunsa a celuilalt ... undeva departe ... in spatele zidurilor si a barierelor unde ceilalti nu ii pot atinge niciodata si nu le pot distruge niciodata iubirea ... m-am trezit si eu lacrimand ca poate ...Dar totusi azi sunt visatoare ... cai verzi pe pereti si zane bune, taramuri de basme si personaje mirifice care ma ajuta sa evadez putin din banalul si profanul realitatii si sa fug de teribilul plicitiselii care ma alearga ... Ce pacat ca trec anii peste noi si ne pierdem atat de mult in blocuri de beton si conversatii goale uitand sa mai visam si la povesti copilaresti ... Dar nu azi ... azi sunt vesela si azi nimic nu ma poate atinge ... azi am atat de multe de invatat despre mine si de imaginat despre tine, ca prefer sa plutesc pe norisori, fara sa trebuiasca sa ating pamantul ...
No hay comentarios:
Publicar un comentario