Cred ca nici atunci cand varsta mea nu depasea 10 ani nu mi s-a spus atat de des "copile"...sau poate atunci era atat de evident si natural incat nu mai era nevoie sa sublinieze cineva...acum insa, sunt socata de cat de des este folosit acest apelativ in ceea ce ma priveste...sa il consider un repros...sau poate un compliment...sau poate e pur si simplu o realitate obiectiva a starilor mele din ultima perioada...poate ca multa vreme am ignorat acest mic nevinovat din mine si acum isi cere drepturile inapoi...sau poate pur si simplu m-am saturat de lumea asta serioasa si parsiva incat simt nevoia sa ma refugiez in inocenta Eului meu Copil. Nu cred ca e un lucru rau sa vrei sa-ti pastrezi macar putin din puritatea copilariei care sa-ti fie adapost in momentele cand esti satul de tot raul din jurul tau...nu cred ca e rau sa iti mai permiti din cand in cand sa visezi cu ochii deschisi si exact cum zicea si Mark Twain: "Pastreaza-ti iluziile; dupa ce ti s-au spulberat mai poti sa existi, dar nu sa traiesti". Asa ca nu m-am suparat ca am primit de 1 iunie mai multe "La multi ani!"-uri decat de ziua mea de nastere, sunt doar dezamagita ca cei din jurul meu nu stiu sa aprecieze lucrul asta si sunt atat de prinsi in acest joc obligatoriu al maturizarii, incat uita sa respecte si sa incurajeze copilul din ei. Scrisesem cuvintele astea anul trecut de 1 iunie. A trecut un an in care s-au intamplat atat de multe lucruri incat le-am pierdut si sirul. Doar eu nu m-am schimbat, am ramas acelasi copil care cauta bunatatea si inocenta din fiecare persoana cu care intra in contact. Cum spunea Octavian Paler - "caut mereu un drum intre naivitatea de a iubi totul si nenorocirea de a nu iubi nimic". Cand o sa gasesc secretul nu o sa fiu egoista si o sa il dau mai departe. Pana atunci, vreau sa raman vesnic copil, vreau sa ma bucur de fiecare clipa ca si cand ar fi singura din viata mea, de fiecare persoana ca si cand ar fi ultima din lumea mea imaginara...Vreau sa iubesc ca si cand nimic nu ar mai conta in Univers decat abisul misterios al ochilor din fata mea...
iti place octavian paler?mie-mi place viata pe un peron,singura carte pe care am citit-o:)[bineinteles ca de-a lui!]ca alte carti am mai citit,ca de exemplu[la preferate] romanul adolescentului miop sau morometii:Pbinecunoscutul morometii:)mai era una dar am uitat-o:))
ResponderEliminar