Si eu ce ma fac cand o sa fiu mare?

Incercam sa ma gandesc la toate stadiile prin care am trecut de-a lungul timpului cu privire la o viitoare cariera...ca deh...trebuia sa fiu femeie de cariera si nu sa stau toata ziua la cratita cu puradeii plangand de foame...Am inceput pe la 12-13 ani dorind sa ma fac cantareata...nu era melodie din vremurile alea pe care sa nu o cant (sau falsez) cu cea mai mare fala posibila...cum atunci nu exista internet, ascultam melodiile de zeci de ori pana reuseam sa inteleg toate cuvintele, dupa care incepeam sa compun melodii proprii si personale, care bineinteles trebuiau sa se incadreze in tiparele comercialului - te-am iubit, m-ai parasit, vai cat de mult m-ai ranit si dupa tine am jelit (pe sistemul "romanul s-a nascut poet")...mi-am dorit mai apoi sa ma fac profesoara...pana mi-au mai crescut colegii si mi-am dat seama ca trebuie sa fiu tare masochista sa imi doresc sa petrec x ore pe zi incercand sa ii invat ceva pe niste nebuni ca aceia, pe care numai de scoala nu ii durea la basca...am ajuns la liceu si mi-am dorit sa devin psiholoaga (ca pisaloaga eram si inca mai sunt, dupa cum spun cunoscatorii)...voiam sa ajut oamenii sa treaca peste toate problemele in viata, acest lucru facandu-ma sa ma simt foarte puternica (intarind ideea ca altruismul este cea mai mare forma de egoism)...am trecut prin facultate si treptat treptat mi-am dat seama ca inca nu sunt pregatita sa ii ajut pe altii cu problemele lor, pentru ca nu sunt in stare sa le rezolv nici pe ale mele macar...asa ca am devenit recruiter...cauzandu-le eu insami altora probleme...ca doar se impune selectivitate si obiectivitate (ca de subiectivism e lumea plina...lumea fiecaruia dintre noi si fiecare in lumea lui)...si acum stau si ma intreb "si eu ce ma fac cand o sa fiu mare?"...si ma trezesc din nou la rascruce de vanturi...fiecare adiind in alta parte si eu neavand putere nici sa nu ma las purtata de el, nici sa aleg unda pe care vreau sa fiu adiata...si incerc sa imi mangai barba imaginara crescuta din atata filosofie impartasita in toti acesti ani de idealuri si sa imi dau seama ce vrea si je de la viata...o sa mai treaca ceva timp, dar nah....nu e ca si cand ne grabim undeva...avem timp in viata sa ne gandim si sa ne razgandim de mii de ori si sa fim tot ce ne dorim sa fim, pentru ca puterea de a deveni e doar in noi....

Sleeping to dream about you...

Din seria "Doamne cat il iubesc pe omul asta" va prezint o noua melodie visatoare :) Pe mine ma transpune pur si simplu intr-o alta lume in care totul este frumos si Heaven is a place on Earth...Enjoy...

Dreaming mood...

Astazi sunt din nou visatoare ... Mai mult sau mai putin constient si voluntar, intr-o anumita masura pentru ca am nevoie de imagini frumoase pentru a alunga adevaratul cosmar pe care l-am avut noaptea trecuta ... in care ea il alunga spunandu-i ca el nu ii poate oferi ceea ce isi doreste si ca relatia lor nu este suficienta pentru a se simti implinita...mi s-a parut foarte trist si intr-un mod revers familiar prin flashback-uri melancolice...el avea lacrimi in ochi, dar stia ca este adevarat...si i-a dat drumul... avusesera o relatie misterioasa, dar presarata cu flori de iubiri eterne...si tot din iubire neegoista s-au lasat liberi, astfel ca fiecare din ei sa isi gaseasca fericirea ...orice ar insemna asta ...chiar daca in adancul inimii lor fiecare din ei va ramane mereu fericirea ascunsa a celuilalt ... undeva departe ... in spatele zidurilor si a barierelor unde ceilalti nu ii pot atinge niciodata si nu le pot distruge niciodata iubirea ... m-am trezit si eu lacrimand ca poate ...

Dar totusi azi sunt visatoare ... cai verzi pe pereti si zane bune, taramuri de basme si personaje mirifice care ma ajuta sa evadez putin din banalul si profanul realitatii si sa fug de teribilul plicitiselii care ma alearga ... Ce pacat ca trec anii peste noi si ne pierdem atat de mult in blocuri de beton si conversatii goale uitand sa mai visam si la povesti copilaresti ... Dar nu azi ... azi sunt vesela si azi nimic nu ma poate atinge ... azi am atat de multe de invatat despre mine si de imaginat despre tine, ca prefer sa plutesc pe norisori, fara sa trebuiasca sa ating pamantul ...

I'm yours....Real Magic....

O melodie absolut geniala, plina de optimism si plina de viata...a depasit in topul favoritelor mele care imi aduc mereu zambetul pe buze, "Don't worry, be happy" :) Enjoy and stay Zen :))

Shiny little falling star...

Catch a falling star and put it in your pocket,
Never let it fade away!
Catch a falling star and put it in your pocket,
Save it for a rainy day!

Mi-e dor de o ploaie de stele...Imi amintesc si acum de noptile de vara la mare, stand pe dig si privind stelele cazatoare. Imi parea atat de rau de ele, dar in acelasi timp imi placeau la nebunie... ochii imi sclipeau si speram ca daca intind mana suficient, reusesc sa prind una care sa fie numai a mea...pe care sa o pot scoate intr-o zi trista si totul sa straluceasca...un fel de luminita de la capatul tunelului...oare unde a disparut luminita mea de la capatul tunelului...cea care ma alina si-mi spune ca totul va fi mai bine la un moment dat...va iesi soarele si pe strada mea?...poate vrei sa fii tu Soarele meu...si steaua care straluceste si lumineaza cerul meu...

Sweet child...

Cred ca nici atunci cand varsta mea nu depasea 10 ani nu mi s-a spus atat de des "copile"...sau poate atunci era atat de evident si natural incat nu mai era nevoie sa sublinieze cineva...acum insa, sunt socata de cat de des este folosit acest apelativ in ceea ce ma priveste...sa il consider un repros...sau poate un compliment...sau poate e pur si simplu o realitate obiectiva a starilor mele din ultima perioada...poate ca multa vreme am ignorat acest mic nevinovat din mine si acum isi cere drepturile inapoi...sau poate pur si simplu m-am saturat de lumea asta serioasa si parsiva incat simt nevoia sa ma refugiez in inocenta Eului meu Copil. Nu cred ca e un lucru rau sa vrei sa-ti pastrezi macar putin din puritatea copilariei care sa-ti fie adapost in momentele cand esti satul de tot raul din jurul tau...nu cred ca e rau sa iti mai permiti din cand in cand sa visezi cu ochii deschisi si exact cum zicea si Mark Twain: "Pastreaza-ti iluziile; dupa ce ti s-au spulberat mai poti sa existi, dar nu sa traiesti". Asa ca nu m-am suparat ca am primit de 1 iunie mai multe "La multi ani!"-uri decat de ziua mea de nastere, sunt doar dezamagita ca cei din jurul meu nu stiu sa aprecieze lucrul asta si sunt atat de prinsi in acest joc obligatoriu al maturizarii, incat uita sa respecte si sa incurajeze copilul din ei.

Scrisesem cuvintele astea anul trecut de 1 iunie. A trecut un an in care s-au intamplat atat de multe lucruri incat le-am pierdut si sirul. Doar eu nu m-am schimbat, am ramas acelasi copil care cauta bunatatea si inocenta din fiecare persoana cu care intra in contact. Cum spunea Octavian Paler - "caut mereu un drum intre naivitatea de a iubi totul si nenorocirea de a nu iubi nimic". Cand o sa gasesc secretul nu o sa fiu egoista si o sa il dau mai departe. Pana atunci, vreau sa raman vesnic copil, vreau sa ma bucur de fiecare clipa ca si cand ar fi singura din viata mea, de fiecare persoana ca si cand ar fi ultima din lumea mea imaginara...Vreau sa iubesc ca si cand nimic nu ar mai conta in Univers decat abisul misterios al ochilor din fata mea...

On the highway to health :)

Sunt fericita posesoare a unei biciclete de fitness (caci pe una normala inca n-am invatat sa merg :D), cadou intarziat de la iubitii mei colegi de serviciu. Desi inca nu am antrenament si nu rezist sa pedalez prea mult, am in gand foarte multe teluri pentru perioada ce va urma. Ma voi gandi mai mult la mine si la sanatatea mea, astfel ca imi propun sa renunt la toate viciile (sau aproape toate :P), sa fac mai multa miscare (ca am modelat scaunul de la birou de atata stat pe el), sa mananc mai sanatos, si sa ma ingrijesc mai mult de mine...un fel de New Year's resolution, doar ca Anul Nou la mine in acest moment inseamna anul pe care l-am adaugat acum o saptamana la minunata mea varsta :) Sper sa ma si tina :D